A FOST HRISTOS ASASINAT?- Ștefan ILUȚAN

Iată un titlu care mi-a atras atenția: ASASINAREA LUI IISUS- documentar. În foamea după intrigă și scandal, am ajuns să pătrundem și în spațiul sacru cu un astfel de limbaj și interpretare.

Suntem în postul paștelui și punctul culminant al acestei perioade se apropie. Săptămâna mare adaugă …intrigii, conspirația cârcotașilor desconsiparți de Domnul , trădarea din parte lui Iuda, neclaritate între ucenici, singurătatea în rugăciune, în fața acuzatorilor, la auzirea sentinței și la ducerea ei la îndeplinire.

Toate acestea au contribuit la punctul culminant, drumul crucii și mai apoi atârnarea pe ea.

A fost oare Hristos asasinat? Toată creștinătatea cu noțiuni elementare de credință știe că Domnul Hristos a murit. Asta contează spun mulți. Oare?

Ceea ce dă „valoare”, greutate morții Sale este tocmai cum a murit!

De ce teoria asasinării este nu doar falsă dar sinistru de periculoasă?

Care ar fi diferențele fundamentale dintre asasinarea lui Martin Luther King, Abraham Lincoln și Domnul Hristos? (a nu se înțelege că îi pun pe același calapod, dar îi amintesc de dragul argumentului)

Deși primii doi au militat pentru cauze nobile, între ele fiind egalitatea dintre oameni, dreptul tuturor la o viață decentă și demnitate umană, deși au făcut sacrificii și au suferit pentru cauza lor și-au luat minime măsuri de protecție (nu destule se pare) și sperau să apuce să-și educe nepoții într-o societate normală.

Ce a dovedit faptul că au fost asasinați?

  1. Lipsa lor de control asupra vieții și morții.
  2. Moartea nu a fost ceva premeditat de ei.
  3. Oricât de puternic și bun, curat și de dorit este mesajul unității și al concilierii, răul este pur și simpul MAI puternic.
  4. Nu au putut acoperi toate unghiurile și implicațiile valului pornit.
  5. Omorârea liderului, poate încetini și chiar stinge o mișcare oricât de bună ar fi. (din fericire în cazul lor a fost vorba doar de o încetinire a inevitabilului)

De ce moartea lui Hristos nu putea fi asasinare?

  1. Întreaga Lui viață a fost prezisă cu sute și mii de ani în urmă, inclusiv moartea Sa, era un fapt cunoscut.
  2. El a avut control deplin asupra vieții Sale: Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau.Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.”  Evanghelia lui Ioan 10:17-18

 

  1. Scopul venirii Sale în lume a fost să facă mântuirea posibilă pentru toți oamenii și aceasta prin moartea Sa. Sigur că a vindecat, că a făcut multe minuni, că a vorbit oamenilor, că a călătorit în multe părți, dar finalitatea, punctul cel mai însemnat al întrupării Sale, a fost moartea pe cruce. Era singurul mod în care se putea stinge mânia lui Dumnezeu față de păcatul lumii. Sigur, moarte urmată de înviere și înălțare. Eu pentru aceasta M-am născut și am venit în lume…îi spune lui Pilat în capitolul 18 din Ioan.
  1. Mai mult, moartea Sa a fost una îmbrățișată cu durere dar cu drag, va vedea rodul suferințelor Sale și se va înviora..Isaia 53

E greu să vorbești despre o asasinare când cel în cauză e conștient, în control, acceptă de bună voie și are un scop suprem în moarte.

Ce transmitem fără să ne dăm seama când acceptăm o astfel de asociere de termeni?

  1. Hristos a fost un om bun, extraordinar, dar răul a fost pur și simplu mai puternic, mai viclean.
  2. Deși Hristos a știut multe și a întrecut pe mulți în Scripturi, a fost luat prin surprindere de dușman.
  3. Puterea de a lua prin surprindere și de a curma viața Domnului Hristos, anulează puterea ispășitoare a morții Sale.
  4. Asasinatul întrerupe o viață de care ți-e drag, pe care nu ai da-o ușor și pentru oricine.

Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.

 

5 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.

6 Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

7 Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.

8 El a fost luat prin apăsare şi judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?… Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.

“Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”..

Ponta-IohannisSuntem martorii unei aglomerări a lucrurilor evidente. Sunt puține, aproape de zero, lucrurile noi care apar despre cei doi candidați și situația care va culmina duminică 16 Noiembrie.

Ce a fost de spus s-a cam spus, dovezi au fost aruncate în stânga și în dreapta dar, așa cum ne e meteahna, le luăm serios când e prea târziu.

Ce ar liniști inima românului în toată tulburarea evenimentului electoral? Acum când temperatura apei din paharul moderatorilor e în punctul de fierbere, scenariile apocaliptice par mai posibile ca oricând. Pare-se că deschidem ușor un ochi odată la 4 ani, în timpul unei hibernări nepăsătoare și așteptăm să schimbăm lumea, înarmați cu mesaje.

Uităm că ceea ce ne înconjoară e rodul muncii sau nepăsării zilnice, un cumul ce epentru mulți devine evident când apare de neevitat, abia când te împiedici de el, când găsești cu greu sau deloc moduri de a-l ocoli, the elephant in the room (expresie binecunoscută americanilor)

Liniștea ar putea fi adusă de o conștiință curată. Să pot înțelege că există viață după alegeri.. să-mi fac datoria în așa fel încât data de seara de 17, 18, 20, 2015, 2016…să mă găsească liniștit. Atenție, nu neaparat mulțumit de rezultat, dar împăcat cu mine însumi. Cum aș putea ridica glasul împotriva minciunii sau a hoției dacă 1 vot, aparent nesemnificativ (niciodată 1 nu e egal cu 0) a investit cu încredere și greutate morală un astfel de conducător. Nu-mi trebuie să strig 4 ani după unii și alții și despre prăpădul pe care-l fac, îmi trebuie să nu strige conștiința la mine, să pot răspunde spunând: în ceea ce a ținut de mine…am făcut bine..

Un alt lucru, ar fi o imagine clară a lui Dumnezeu. Rar am mai văzut o așa terfelire a imaginii Sale, chiar în rândul credincioșilor. Un Dumnezeu deținut de un partid, monopolizat de o religie, fie ea și majoritară, plimbat pe la toate pomenile și campaniile electorale, un Dumnezeu al celor câștigători, Unul care face băi de mulțimi, aplauze, Unul care își suspendă pretențiile în campania electorală, un “Dumnezeu privat”. Dumnezeu nu se lasă batjocorit, ceea ce seamănă omul, aceea va secera. Chiar dacă pare că întârzie, ziua secerișului vine…

El rămâne Dumnezeu și după alegeri, Același Stăpân, în ciuda tuturor alianțelor făcute și desfăcute, a unirii sau a dezbinării…

Poate că tulburarea are și ea partea ei în rezolvarea marii probleme. În tulburare, omul caută cu nesaț urma de stabilitate, de neclintire, de Dumnezeu.. Poate că eșecul autopropulsatelor exemple morale va îndrepta căutările unora către supremul exemplu, model, reper.

rămâne să vedem..dar până atunci să și votăm..

Ziua mulțumirii- ce transmitem fără să ne dăm seama?

 

Suntem în perioada cea mai aglomerată în aceste “zile de mulțumire” în biserici, iar pe facebook e o adevărată pleiadă de poze, informări, mâncare de mâncare și pare-se că în biserici s-a răsturnat carul cu prosperitatea de peste an. Nu spun asta în mod critic pentru că ne vom alinia și noi acestor tradiții ci vreau doar să punctez câteva mesaje subliminale ale acestei sărbători.

Ce înțeleg cei care privesc din sală, transmisie live sau doar din poze?

Ideea unei zile de mulțumiri este una grozavă, dar ne contrazicem puternic vorbele și argumentele biblice cu decorul.

Astfel:

în cuvintele diferiților autori biblici și mai apoi ale Domnului Hristos, dimensiunea mulțumirii este dincolo de simplul gest de retribuții-  am primit-trebuie să dau ceva înapoi, (reversul e periculos –nu primesc, nu trebuie să dau)

dacă iubiți doar pe cei care vă iubesc…ce lucru neobișnuit faceți? Dacă mulțumiți doar când primiți, ce lucru neobișnuit faceți?

Subliminalul aici ar fi: mulțumirea este strâns legată de roade, de binecuvântări, dintre cele mai frumoase, grase, lucioase, diverse, de import sau autohtone. Trebuie să ai ceva în față ca să poți mulțumi..cu cât mai mult, cu atât mai fierbinte e mulțumirea..

Chiar dacă o astfel de sărbătoare era justificată la evrei, în ceea ce ne privește, realitatea bate filmul.

Să fi creat Dumnezeu un asemenea dar, cum este cel al mulțumirii doar pentru ceva atât de perisabil? Să fi spiritualizat apostolul Pavel din lipsă de inspirație când zicea mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile? Substratul e mult mai adânc, dar să fim sinceri, cei mai mulți nu mai au vreme de substraturi ci se hrănesc doar cu ce le pui înainte.

Mă gândeam la mulțimea nevăzută din jurul nostru, ascunsă după zâmbete, imagini cu peisaje superbe sau mâncăruri delicioase copiate și postate, după datul din cap în stil aprobator în discuțiile cu cei sătui, totul pentru a nu trăda..lipsa, farfuria mai mult goală de peste an, ecoul din cămară, drumul spre piață pe care a crescut buruieni, suferința pierderii cuiva drag sau pur și simplu a prietenilor de altă dată, ajunși acum la o altă…greutate.

Câți pot într-adevăr mulțumi pentru belșugul afișat de noi în față? Pentru unii asta e singura zi în care au mai multe decât un fel de mâncare.

Este oare acesta singurul motiv de mulțumire? Ce ar trebui să facă cu necazurile lor? Cu lipsa, singurătatea, durerea, batjocurile? Fără să ne dăm seama, transmitem că cine are parte de acestea, este de o calitate inferioară și nu are pentru ce mulțumi, are de luptat, de dat din coate, de sacrificat și puținul pe care îl are pentru a ajunge la performațe mai înalte.

Mă gândesc acum la decorul pe care apostolul l-a avut în zilele lui de mulțumire..

Ideea nu e să modificăm sărbătoarea ci să ÎNTREGIM mesajul, făcându-l accesibil pentru toate situațiile.

Domnul a dat…anii vieții pot sta mult timp sub această realitate, dar se poate prea bine ca pentru unii dintre noi să fie mai degrabă: Domnul a luat… în toate  Numele Lui să fie lăudat.

De ce “în călătorie” ?

E una din cele mai corecte și cuprinzătoare percepții asupra vieții în primul rând și mai apoi asupra segmentelor care o compun.

De ce în călătorie?

O călătorie presupune un punct de plecare și unul de sosire. O călătorie presupune un traseu prestabilit dar și deturnări neașteptate.

Fascinant este că niciodată, la final, nu ajunge cel ce a pornit. Fiecare pas transformă, adaugă noi înțelegeri, îmbogățește, astfel că cel ce sfârșeșete o călătorie e de multe ori radical diferit. Transformat de experiența sa.

Îmi propun să culeg și să împărtășeșc tocmai astfel de snapshot-uri ale marilor călători unii cunoscuți, alții care așteaptă să fie descoperiți. Dacă e să ne oprim din loc în loc în drumul spre finalitatea propusă, atunci merită să ne oprim în locurile din care putem fi îmbogățiți și în care ni se adaugă valoare.

..uitați-vă băgare de seamă la sfârșitul felului lor de viețuire și urmați-le credința.  Evrei 13.7